Bebe nascut cu picior stramb congenital bilateral

Dupa multe vise si sperante de cum va arata bebe, cu cine va semana si ce va face el, a sosit si ziua in care urma sa vina pe lume. O zi inceputa cu multa emotie si nerabdare care avea sa se termine cu muulta durere sufleteasca.

Inca din primele minute bebe avea sa ramana la pieptul meu pentru totdeauna si asa am mers la terapie, unde ni s-au spulberat toate visele. Eu din emotia si dragostea pentru bebe nu am observat nimic la el, sotul a fost cel care a pus un semn de intrebare ...la care asistentele ne-au spus, ca ce nu stiam..???? NU...nu am stiut nimic, nu mi s-a spus nimic pe timpul sarcinii ....si ne-a dat verdictul..picior stramb congenital bilateral....piciorusele lui bebe erau orientate spre interior,muuult prea in interior.

Piciorul stramb sau picior in varus equin este cea mai frecventa diformitate congenitala a piciorului. Diformitatea este evidenta la nastere, parintii putand avea un soc datorita aspectului piciorusului, deformarea putand ajunge pana la un picior complet inversat.

La noi dreptul a fost de-a dreptu inversat, degetele piciorului atingeau gamba piciorului. Si stangul era orientat spre interior dar nu era asa afectat.
A cazut cerul pe mine, am simtit cum toata lumea mea se prabuseste, cum cad intr-o gaura neagra din care nu credeam ca voi iesi vreodata.

Din ce cauza ar fi putut sa se intample asta? Orice mama si-ar pune intrebarea si s-ar acuza ca nu a facut tot ce a fost bine pentru bebelul ei.
Raspunsul doctorilor a fost ca in unele cazuri, piciorul in var equin este doar rezultatul pozitiei bebelusului cand se dezvolta in uterul mamei sau poate fi cauzat de o combinatie de factori genetici si de mediu nu foarte bine cunoscut.

Mi-au explicat multe doctorii acolo insa nu eram in stare sa aud nimic, plangeam de mila bebelusului meu .Ulterior am citit fel de fel de articole pe internet si am trait cu speranta ca va fi bine asa cum alte sute de cazuri de care am citit au rezolvat problema si nu au mai existat repercursiuni.

Piciorul in var equin este nedureros la sugar, dar in cele din urma cauzeaza disconfort si devine un handicap vizibil. Lasat netratat, piciorul nu isi va reveni de la sine. Tratamentul care incepe la scurt timp dupa nastere poate ajuta la depasirea acestor probleme.

Tratamentul a fost greu. Se urmareste a obtine un picior de aspect si functie normale.

Una dintre cele mai utilizate modalitati de tratament este metoda Ponseti (Ponsetti), care consta in manipulari gipsate repetate ale picioarelor pentru corectarea pozitiilor vicioase.
Din a doua zi de viata am purtat ghetute gipsate pana la coapse. In fiecare joi mergeam si schimbam gipsul pentru ai schimba pozitia labei piciorului, pentru a o aduce cat mai aproape de forma normala .

Durata tratamentului este de la cinci la sapte gipsuri. La noi a durat 6 saptamani.
Era foarte agitat in ziua cand ne intorceam cu ghetutele noi.....persista in ziua respectiva umezeala pe picioruse.
Circulatia trebuia verificata  la fiecare ora in primele 12 ore, apoi de 4 ori pe zi. Aceasta se poate face apasand degetele de la picior si urmarind intoarcerea fluxului sanguin. Degetele se fac albe la apasare, apoi rapid se fac roz.  Daca degetele sunt inchise la culoare si nu se albesc la apasare sau nu capata din nou culoarea roz dupa indepartarea presiunii, inseamna ca gipsul este prea strans si trebuie sa va adresati imediat medicului, la un spital de urgenta pentru indepartarea gipsului.

Si ca sa nu traumatizam copilul si mai tare ii scoteam noi gipsul acasa inainte de a merge la spital. Puneam in cadita lui apa calda cu otet mai mult si il introduceam cu pisiorusele in ea, pana incepea se sa inmoaie putin si desfasuram panza lipita. Apoi faceam baita......atat...o data pe saptamana pe intreg corpul, in rest pe bucati ne spalam cu o carpa umeda. Si tare ne mai placea apa...!!!

Si uite asa au trecut 6 saptamani de chin cu plansete din partea bebelusului meu, cu nopti si zile nedormite.
A venit ziua internarii pentru operatia de alungire de tendon numita si tenotomie, constand in sectionarea tendonului achilean transcutanat, pentru corectarea equinusului.
Tenotomia trebuie facuta numai dupa ce s-au obtinut 70 grade de rotatie externa a piciorului. Dupa sectionarea tendonului se aplica un ultim gips care se va mentine trei saptamani – timp suficient pentru vindecarea tendonului.
Groaznic....a trebuit de la doua noaptea sa nu ii mai dam la bebe nimic sa pape si sa bea, a doua zi la opt urma sa intre in operatie. Doar suzeta sa o inmuiem in zahar cand si cand ....in momentul cand nu ne mai intelegeam cu bebe.
Au venit, l-au luat si am asteptat doua ore pana ne-au chemat in terapie.... .El era adormit cu suzi lipita de gurita, alb tot si cu o carpa ca un burlan legata la un capat, si pus pe cap stil caciulita. Plin de fire si masca la gura peste suzeta. E cea mai mare durere sa iti vezi bebelul asa ca se chinuie si nu il poti ajuta cu nimic. Se chinuia sa respire si tusea din cand in cand din cauza tubului pe care l-a avut introdus pe gat.
In prima noapte a fost teroare, a plans non stop si eu pe langa el, vroiam sa il ajut ...dar cum? Vroiam sa ii iau durerile, dar cum? La 4 ore i se administrau calmante, dar nu cred ca isi faceau efectul.
Ma durea sufletul si inima de atata durere.
A doua zi spre dupa amiaza, am plecat acasa, cu frica ca nu stiam ce va fi in urmatoarele zile si cum va reactiona bebe.

Am trecut cat de cat cu brio cele trei saptamani,
Acum, dupa obtinerea corectiei, mentinerea pozitiei se face in atele tip Denis Browne non-stop timp de 2-3 luni si pe timpul noptii pana la varsta de 2-4 ani. Aceste orteze constau in doua ghete cu caramb inalt, unite la nivelul calcaiului printr-o bara. Aceste orteze mentin piciorul si glezna in pozitie corecta.

Am mers cu trimitere de la doctorul ortoped si am facut comanda si eram nerabdatori ca am scapat de gips si ca in sfarsit vom purta ghetutele, dar nici prin cap nu avea sa ne treaca ca avea sa fie muult mai rau decat cu gipsul.

Avem un baiat cu forta si cu multa incapatanare. Tragea de picioruse sa si le scoata din ghete si de cele mai multe ori reusea, astfel incat din cauza miscarii piciorului si a calcaiului in gheata a facut basicute la calcai, in cele din urma transformandu-se in carne vie.
Aveam voie doar o ora pe zi sa i le dam jos la baita si bineinteles cand trebuia schimbat. Doar cu ajutorul sotului puteam sa ii pun ghetutele la inceput pentru ca se agita foarte tare si nu statea. Plangeam de fiecare data, plangeam ca trebuie sa ii pun pe calcaiele pline de sange. Eram disperata.
Plangeam dupa gipsul pe care odinioara il uram .
Am plans, dar i-am promis lui bebe ca o sa-l iubesc indiferent cum o sa fie. O sa o aiba pe mama mereu alaturi.

La ultimul control, am facut si radiografie si am stat cu frica in san ca nu stiam ce ne va spune doctorul. Wow.....asta a fost primul cuvant cand a vazut radiografia....
Sunt perfect corectate si drept urmare nu mai trebuia sa purtam ortezele nici pe timpul noptii. In schimb a trebuit sa facem kinetoterapie .
Ce imi pare mie rau e ca am renuntat la orteze timp de vreo luna, am zis ca nah, daca asa a spus doctorul, dar metoda ponsetti nu asa se intrerupe. Am incercat sa i le punem dupa o luna si ceva dar a uitat ce inseamna sa fi legat de picioare de acea bara. Si exact ca in prima zi tragea de picioruse sa le scoata. Si am renuntat, nu vreau sa mai trec inca o data prin ce am trecut.

Acum nu ne ramane decat speranta ca nu va exista nici o recidiva, ca au existat si cazuri din astea. Mergem inainte si ne rugam la Dumnezeu sa fie bine,sa fie un om normal.

Pentru o mama nimic nu este mai important decat sa aiba un copil sanatos.